De ce a câştigat Crin….
Victoria lui Antonescu nu poate fi pusă la îndoială. Venit pe val după recordul (pentru PNL) de voturi obţinute la prezidenţiale, funcţia sa de şef al liberalilor era greu de pus în discuţie. Mai mult, Antonescu şi-a securizat – deşi nu avea nevoie – candidatura la congres prin propunerea variantei de vot pe listă a echipei de conducere. Pe lista sa, Antonescu a trecut, liderii celor mai puternice filiale din ţară, pentru a nu avea nici 1% emoţii. Poziţia sa radicală faţă de PD-L (poziţie agreată totuşi de majoritatea liberalilor) a însemnat un atu în plus pentru Antonescu. Nu în ultimul rând, lipsa unui candidat puternic a contat de asemenea în economia alegerilor interne din PNL. Antonescu ar fi câştigat şi în situaţia în care votul pentru echipa de conducere ar fi fost uninominal. Foarte mulţii dintre fidelii lui Antonescu nu s-au sfiint să-i reproşeze varianta votului pe listă.
…de ce a pierdut Ludovic
Înfrângerea lui Orban era previzibilă. De fapt, Ludovic Orban nu a pierdut acum nimic. El a pierdut posibilitatea de a se menţine pe poziţia a doua în partid şi cea – eventuală – de a urca mai sus, la două luni după congresul din 2009. Raidurile sale în filialele teritoriale, schimbarea unor lideri cu fideli de-ai lui l-au costat foarte mult. Antonescu i-a tăiat promt din elan, şi, încet, încet i-a luat sub aripa lui pe cei consideraţi ca fiind “100% oamenii lui Orban”. Oricum, după cum singur a recunoscut, Orban a fost conştient că nu va câştiga, nu s-a pregătit în mod special şi în mod firesc, lista sa a fost una de “strânsură”, făcută pe ultima sută de metri. Paradoxal, dacă nu s-ar fi modificat statutul, Orban, mai mult ca sigur ar fi candidat doar la funcţia a doua în PNL. Practic, o parte dintre voturile primite acum de Orban, au fost voturi “anti-Antonescu”, mai precis împotriva sistemului impus de Antonescu. Se mai poate spune că Orban a fost învins de metodele prin care el a determinat în 2009 la înfrângerea lui Tăriceanu.